Popular se mai numește și țintaulă, fierea pământului, iarba frigurilor, potroacă, țintaură, cintoaie, frigor, frigurică, ghințură, ghințurea, potrocea, potrocuță, scăunel, scânteiuță, taulă, buruiană-de-friguri, cocoșei-de-grădină (pl.), crucea-pământului, floare-de-friguri, fumărică-bășicoasă, iarbă-de-curcă, iarbă-de-friguri, săfindei-de-câmp

Este o plantă erbacee, perenă, crește înaltă de 10–40 cm cu o tulpină erectă, cilindrică sau cu coaste puțin proeminente, acoperită de peri abundenți, care se ramifică doar în zona florilor.

Frunzele alterne, întrerupt imparipenate, sunt formate din 5-9 foliole dințate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici.

Florile sunt ca niște steluțe cu cinci colțuri de culoare roz sau violet.

Fructul este o achenă.

Planta crește în livezi și pe pajiști în locuri umede și luminoase, în zonele de munte până la o altitudine de 1000–1200 m, în vii, în zonele defrișate, sub traseele liniilor de înaltă tensiune.

Se culege din iunie până în septembrie

Țintaura este una dintre cele mai puternice ierburi detoxifiante din flora medicinală românească